vaca-cel mai bun animal domestic

Vaca este un animal domestic membru a subordinului Ruminantia (rumegătoarele), familia Bovidae și, care face parte din grupul vitelor cornute mari. Vacile sunt crescute pentru carne piele și lapte, precum și ca animale de tracțiune uneori in zone rurale stravechi.

În urma utilizării frecvente în zootehnie agricultură gospodărie și alimentație, animalele din această specie au primit denumiri specifice în funcție de sex vârstă și utilizare. Astfel, masculul adult necastrat se numește taur, iar dacă este castrat se numește bou și e folosit ca animal de tracțiune și pentru carne. Femela adultă se numește vacă; femela tânără de 2–3 ani care nu a născut încă se numește juncă. Puiul de până la un an se numește vițel, indiferent de sex; cel femel se mai numește și vițea.

Vaca are corpul acoperit cu păr scurt, culoarea variind după rasă. Capul are un bot lung cu buze umede, pe ele găsindu-se nările. Animalul are urechi mobile și ochii mari. De gât atarna o cută de piele numita salbă. Coarnele nu sunt goale pe dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat.

Trunchiul voluminos se termină cu o coadă destul de lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Vaca are pe maxilarul inferior 6 dinți: 2 incisivi 2 mijlocași și 2 laturași lați - tăioși, îndreptați oblic înainte; pe maxilarul superior ei lipsesc, partea anterioară a acestuia fiind acoperită cu o lamă cornoasă. Urmează un loc gol numit bară (caninii lipsesc). Măselele au pe suprafața lor creste de smalț în formă de semilună.

Stomacul vacii are 4 compartimente: burduf, ciur, foios și cheag. Această alcătuire specifică reprezintă o adaptare la hrana cu un procent ridicat de celuloză, din masa vegetală păscută și înghițită repede.Burduful, voluminos, are o capacitate de pană la 90 de litri; în el se depozitează iarba. Ciurul are pereții cu aspect de faguri asemănător cu o rețea, de unde și denumirea. Foiosul are pereții cu pliuri, iar în cheag care ar fi omologul stomacului cunoscut de noi, se produce sucul digestiv.

Când paște vaca apucă iarba cu buzele, o strânge cu limba într-un mănunchi și, o retează cu incisivii care se sprijină pe lama cornoasă. Iarba se adună în burduf. Când acesta se umple, vaca îsi găsește un loc de odihnă si începe să rumege; ea este un ierbivor rumegător. Iarba revine sub forma de bol din ciur în gură, unde este bine mestecată și rumegată, prin mișcările mandibulei la stânga și la dreapta. Iarba mestecată și îmbibată cu salivă trece de data aceasta în rețea ,foios și de aici în cheag, unde se continuă digestia care se termină în orificiul anal-unde se termina resturile nedigerate prin materii fecale numite popular balegar

Șoarecele de casă (Mus musculus)

Șoarecele de casă (Mus musculus) este un mamifer mic rozător sinantrop mic, de culoare cenușie, cu botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia Mus musculus musculus răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici.

Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și o greutate de 10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate. Are botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră și se hrănește mai ales cu semințe de cereale și plante industriale, dar și cu alimente găsite în locuințe. Având hrană suficientă disponibilă, nu-și face rezerve pentru sezonul rece. Trăiește în perechi, apărându-și cu îndârjire teritoriul. Nu hibernează și este activ tot anul. Șoarecii care trăiesc în locuințe sunt activi ziua în locuri liniștite, iar noaptea cotrobăiesc peste tot; cei care au migrat în câmp, sunt activi numai noaptea. Se înmulțesc în tot cursul anului. Gestația durează 20-21 de zile. Femela naște de 6-7 ori pe an, câte 3-10 pui golași, care sunt alăptați 3-4 săptămâni. Atinge maturitatea sexuală la două luni după naștere.

Șoarecii de casă produc pagube foarte mari în cămările locuințelor, magaziile de cereale, depozite alimentare. Murdăresc și infectează alimentele cu diverși agenți patogeni și transmite astfel omului și animalelor de casă boli infecțioase și helmintoze. Strică mai mult decât consumă și imprimă alimentelor un puternic miros neplăcut de urină. Indivizii care migrează vara în câmp produc pagube culturilor în perioada de recoltare.

Rasul animal salbatic - Linx pardinus

Rasul animal salbatic - Linx pardinus

Rasul este denumit si pantera Carpatilor si este raspandit natural din Alpi pana în Delta Dunarii, avand o mare adaptabilitate si amplitudine ecologica. La ora actuala însa, exemplarele din afara Carpatilor si Subcarpatilor sunt foarte rare, ca urmare a vanatorii necontrolate practicate în secolele XX – XXI.

Este un animal carnivor si iubitor de sange, consumand la animalele vanate în primul rand organele cu masa sanguină semnificativa (inima, ficat, plamani). Extrem de agil si inteligent, se deplasează neauzit, fiind extrem de greu de observat de necunoscatori. Vanează mai ales în amurg, fiind avantajat atat de blana sa care îi conferă un excelent camuflaj, cat si de simturile sale deosebite.

Pentru a intelege puterea de temut a rasului, sa amintim ca poate sari de la înaltimi de peste 6 metri direct asupra prazii, sau ca, dupa o goana extrem de rapida, poate rapune în cateva clipe un grup de 2-3 caprioare. Salturile sale pot trece de 4 m (chiar 6 m). Are si auzul si mirosul foarte dezvoltate, iar vazul îi este deosebit de bun.

Acest simt îi permite sa fie deosebit de eficient si ziua, desi de obicei este activ seara si noaptea. Un lucru puţin cunoscut este faptul ca rasul poate fi domesticit. În asemenea cazuri el manifesta o fidelitate de caine fata de cel ce l-a crescut, chiar daca i se lasă multa libertate.

ultimul Ras pe care l-am vazut in libertate a fost in zona Oesti -Arges in padurile comunei respective.

CINE INTALNESTE UN RAS NU IL UITA NICIODATA,NU DEGEABA I SE SPUNE PANTERA CARPATILOR,ARE O BLANA DE O FRUMUSETE DEOSEBITA

ursul panda

URSUL PANDA este si cunoscut sub denumirea de ursul de bambus, datorita regimului sau alimenta rexclusivist, fiind foarte sensibil la schimbarile de habitat.

Ursii panda ocupau candva o mare parte din China, precum si nordul Birmaniei si Vietnamului. Dar schimbarile climatice si in primul rand cresterea populatiei umane i-a alungat din aceste regiuni. In prezent, ultimii ursi de bambus traiesc in sase zone din sud-vestul Chinei. Unele parti din aceste regiuni muntoase, izolate una de cealalta, sunt rezervatii naturale, dar aproape jumatate din populatia de panda traieste in afara zonelor protejate. Desi munti impermeabili, cu un climat bland , subtropical, sunt habitatul lor preferat de viata. Panda mai traiesc si in regiuni foarte inalte , ajungand pana la 4000 de metri altitudine.

Ursii panda au fata rotunda, cu blana alba ,specifica , urechi negre si semne negre in jurul ochilor. Membrele si umerii sunt deasemenaea de culoare neagra. Femelele cantaresc in jur de 80 de kg , iar masculii ating o greutate de 85-125 kg si o inaltime de 180 cm.

Ursii Panda uriasi mananca aproape exclusiv frunze si muguri de bambus. Pentru a se satura cu aceasta hrana slaba in nutrienti, au nevoie de 30 kilograme pe zi. Acest lucru inseamna ca trebuie sa manance si 16 ore pe zi, consumand si uneori si bulbi de plante, radacini , oua si mici mamifere. Dependenta extrema de bambus ca surasa de hrana face din ursul panda o specie extrem de vulnerabila. Ca urmare, multi dintre ei mor daca plantele din regiunea in care traiesc dispar dupa ce infloresc in masa -un fenomen ce are loc la intervale cuprinse intre 30-40 de ani. In trecut panda puteau apela la alte tipuri de bambus , din regiunile mai joase , dar in prezent aceste zone au fost defrisate. Ca mod de viata ursii panda sunt singuratici si isi petrec aproape intreaga zi mancand. Se retrag in pesteri sau in arbori inalti pentru a dormi. Desi sunt activi tot anul , miscarile lor sunt foarte lente , din cauza regimului alimentar vegetarian scazut in nutrienti.

Femelele de urs panda devin capabile de reproducere dupa 3 sau 4 ani de viata. In timpul perioadei de imperechere , intre lunile aprilie si mai, ambele sexe lasa urme de miros pe stanci si copaci. Uneori , mai multi masculi se lupta pentru o femela. Ursii scot urlete in perioada de imperechere. O data la doi sau trei ani, o femela naste unul sau doi pui de marimea unor hamsteri, dupa o perioada de gestatie cuprinsa intre 3 si 6 luni . Micutii cantaresc doar 75-150 de grame si avand nevoie constanta de caldura si ingrijire; deobicei doar unul supravietuieste. Puii devin independenti la varsta de 18 luni. Ursii panda au un ritm de reproducere foarte scazut, multi tineri ursi murind din motive inca necunoscute.

Ursul panda este simbolul speciilor aflate pe cale de disparitie . In prezent doar cateva grupuri mai traiesc in sud-vestul chinei. In ciuda masurilor de protectie ursii sunt pe cale de disparitie din cauza distrugerii habitatului. In iunie 2004 , s-a estimat ca mai sunt in libertate doar 1600 de exemplare.

Elefantul - scurta descriere

Elefantul - scurta descriere

Elefantul (Elephantidae) este un animal masiv, a carui inaltime poate depasi 4 m, iar greutatea medie este de 2 – 6 tone. Corpul este acoperit cu o piele dura, ridata si fara par.

Trompa se prezinta ca o extensie flexibila si lunga a nasului si a buzei superioare, incadrata de doi colti din fildes (incisivi). Ea ajuta la hranire, la miros, la identificarea si salutarea celorlalti elefanti, la carat, la respirare cand inoata.

Coltii sai impunatori, ce sunt in continua crestere, sunt si un motiv de ingrijorare pentru ei, deoarece fildesul este un material scump, foarte cautat pentru fabricarea unor ornamente, bile de biliard, clape de pian si altele. Din acest motiv, sunt vanati si au ajuns sa fie o specie pe cale de disparitie.

Coltii unui elefant matur pot cantari pana la 50 kg.

Perioada de gestatie este extrem de lunga – 21 – 22 luni. De obicei se naste un singur pui a carui greutate este de aproximativ 100 kg, inaltimea de 1m si este alaptat pana la varsta de 2 ani. Dupa varsta de 14 ani, masculii ajunsi la maturitate sunt alungati din grup pentru a nu se imperechea cu o femela din familie, pe cand femelele traiesc toata viata in aceeasi turma.

Elefantii sunt foarte atasati de familie, observandu-se ca obisnuiesc sa “jeleasca” rudele decedate.

Curiozitati despre elefanti:

-          Cel mai mare elefant masura 4, 21 m in inaltime si 10, 39 m in lungime si era originar din Namibia;

-          Cel mai batran elefant din captivitate a trait 86 de ani;

-          Cel mai mare colt de fildes: lung de 3,1 m si cu o greutate de 105 kg;

-          Cantitatea de iarba consumata de un elefant intr-o zi poate cantari 225 kg, iar cea de apa bauta la o adapare – 136 l;

-          Elefantii nu isi pot apleca capul din cauza gatului gros si scurt. Pentru a prelua ceva de pe sol in gura se folosesc de trompa;

-          Au o memorie foarte buna;

-          Se sprijina pe varful degetelor.

Elefantul este un mamifer mare din familia Elephantidae, ordinul Proboscidea. Fac parte din categoria celor mai mari animale patrupede terestre, care la naștere cântăresc 100 kg. Perioada de gestație durează 20 - 22 de lunii.

Cel mai în vârstă animal în captivitate a avut 86 de ani și a trăit în Taipei, Taiwan. Greutatea medie a unui elefant este de 2-5 tone, atingând o înălțime de 4 m. Recordul l-a atins un mascul din Damaraland, Namibia (1978) care a avut 4,21 m înălțime și o lungime de 10,39 m m.

Colții de fildeș ai elefanților sunt foarte valoroși, fapt care a determinat ca populația de elefanți să fie în continuă scădere din cauza braconajului intens.

Aproximativ 100.000 de elefanți au fost uciși de braconieri în perioada 2011-2014, în regiunea centrală a Africii. Astfel, populația de elefanți a scăzut cu 64% doar în ultima decadă.

pisica

Pisica de casă, pisica domestică sau mâța(Felis catus sau Felis silvestris catus este un mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae. Este alături de oameni de peste 9500 ani și în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea. Pisica domestică este foarte apropiată de pisica sălbatică europeană (Felis silvestris silvestris), ca și de pisica sălbatică africană (Felis silvestris libyca), împreună formând o0 specie unică: Felis silvestris.

Pisica trăiește în strânsă legătură cu oamenii de cel puțin 3500 de ani, fiind folosită de către egipteni pentru a ține departe șoarecii. În ciuda domesticirii, pisica nu a pierdut abilitatea de a trăi în sălbăticie, unde formează colonii. Conform unui studiu din mai 2012, pisicile au fost domesticite în anul 2200 î.Hr. Potrivit studiului publicat în Journal of Archaeological Science, egiptenii au fost cei care au transformat pisicile în animale domestice.

Mai nou, se pare că pisica a fost domesticită mult mai devreme, fiind alături de om de la sfârșitul erei Neoliticului

Iepurele de camp - -Lepus europaeus

Iepurele de camp - -Lepus europaeushttp://miciafacericuiepuridecarne.jimdo.com

Descriere: Lungimea corpului variaza intre 60 cm si 70 cm, greutatea intre 4 – 4,5 kg. Bine camuflat, culoarea se confunda mai totdeauna cu mediul.Spatele este cafeniu-galbui, patat cu negru. Laturile mai mult galbene-ruginii. Abdomenul este albicios. Gatul este galben-cafeniu cu insertii de alb. Coada, deasupra, cenusie intunecat cu aspect de pata neagra, dedesubt alba.

Reproducerea iepurilor

 : Femela naste dupa o perioada de gestatie de 42 de zile, 2-4 pui, mai rar 6 pui. Din primavara pana in toamna, naste 3-5 generatii.

Hrana iepurilor: Se hraneste exclusiv cu vegetale, ierburi, lujeri, frunze, mu¬guri, coaja unor pomi fructiferi sau arbori tineri.

Habitatul iepurilor

: Este raspandit din Delta pana la munte, detinand din acest punct de vedere, al amplitudinii ecologice, primul loc dintre toate speciile de vanat Traieste in egala masura in campul agricol cultivat, cat si in padurile cu sau fara subarboret. Cea mai mare densitate o inregistreaza in campiile situate la altitudinea de 100—250 m. Evita locurile mlastinoase, cu apa stagnanta.