Se afișează postările cu eticheta origine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta origine. Afișați toate postările

joi, 9 iulie 2015

cainele

Origine Caine
cainii, sau mai exact stramosii cainilor din ziua de astazi, au fost imblanziti acum aproximativ 15.000 de ani in urma. Domesticirea cainelui este benefica pentru amandoi, in primul rand pentru om ca il apara si ii tine de urat si pentru animal pentru ca are un adapost, este hranit, ingrijit, etc. 
Nu oricine poate si este in stare sa aiba grija de un caine. A avea grija de un caine inseamna mai mult de a-i da de mancare si a-l scoate afara sa-si faca nevoie. Daca nu esti atent la nevoile lui aceste se imbolnaveste mai devreme sau mai tarziu si moare, in plus se mai si chinuie. A avea un caine inseamna sa fii in stare sa il cresti si sa ai grija de el toata viata lui. 

Multi spun ca a avea un caine este ca si cum ai un copil si in anumite privinte au dreptate. Trebuie sa il hranesti, sa il speli, sa in inveti cateva reguli pentru a putea comunica cu el, sa fi atent si la nevoile lui, etc.

cainele animal domestic[1]

Hrana Caine
In functie de marime, rasa si metabolism cainele va manca mai mult sau mai putin. In general cainele nu este un animal mare deci nu va manca mult. 

Hrana pe care o dati cainelui trebuie sa fie echilibrata si cat mai diversificata. Acest lucru este important, dar nu este o problema pentru cei care ofera animalului mancare gatita. Ei nu vor manca aceeasi hrana mai mult de 2-3 zile, deci nici cainele. Din fericire putine sunt cazurile celor care au un caine de rasa care-l hranesc numai cu un singur tip de mancare. E ca si cum ar manca ei numai varza 15 ani de zile. Corpul, fie el de om sau de animal, are nevoie de multe vitamine pe care le ia din diferitele tipuri de mancare. 

Cand vine vorba de alimente este bine sa aveti o lista, la inceput, cu ce nu are voie sa consume cainele. Varza si porumbul in cantitati mari strica la stomac (corect era strica stomacul, dar expresia este a te "strica la stomac"). Cainii nu au voie ciocolata, este toxica pentru ei. Toata lumea spune ca nu ii da cainelui caiocolata si de fapt ii da cate o patratica sau doua. E mai rau decat daca ii da una intreaga. E ca si cum bei cionura, si in loc sa bei un borcan iei din cand in cand cate o lingurita. Mai rau te chinui. Dupa se intreaba de ce face cainele diverse boli si de ce moare inainte de vreme ca el l-a "ingrijit" bine. 

La fel ca si omul cainele are nevoie si trebuie sa i se asigura apa proaspata la discretie. Cu exceptia cainelui de vanatoare, aproape toti cainii de casa s-au dezobisnuit de vanatoaresi primesc hrana de la om.

Comportament Caine
Un caine fericit se vede de la o posta. Primul lucru care il vezi la un caine este blana si starea de spirit. Daca este fericit si are o blana curata, ingrijita, inseamna ca este un caine sanatos. Daca stai in apartament trebuie scos afara de 2-3 ori pe zi cel putin cate 1-2h pentru miscare si pentru a-si face nevoile. Cainii care stau la curte nu au astfel de probleme. 

Cainii se impart in mai multe categorii. Sunt caini de vanatoare, caini de paza, caini de companie, caini ciobanesti, s.a. Pe vremuri erau si caini de lupte, acestia erau crescuti si antrenati pentru a face bani. 

Cainii dalmatieni si cocherii spaniel sunt in mod deosebit, jucausi si iubitori de copii. Cainii sunt renumiti pentru capacitatea lor de a invata si pentru disciplina lor. Din acest motiv pot fi intrebiuntati cainii dresati in mod special penttru conducerea orbilor.

Aspect Caine
Cainele este un animal patruped, adica are patru picioare, mai mare sau mai mic, care latra. El are simturile mult mai dezvoltate decat ale omului: vede, miroase, aude si simte mult mai bine decat un om. Cainele este acoperit de blana. Blana poate fi scurta sau lunga, moale sau sarmoasa, poate avea un strat sau doua straturi. Cainii de munte au blana lunga si in doua straturi ca sa le tina de cald la temperaturi scazute. 

Poate avea aproape orice culoare, unii au chiar mai multe culori. Greutatea variaza de la aproape un kg (renumitii caini de buzunar chihuahua) pana la 70kg sau mai mult (de exemplu ciobanescul mioritic). Membrele se termina cu labe prevazute cu gheare. Dentitia de lapte este inlociuta cu cea definitiva, formata din incisivi necesari pentru prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si roaderea hranei. Varsta unui caine se poate stabili dupa dentitie. [2] 

Cele 4 rase de caini romanesti sunt: ciobanescul mioritic, ciobanescul corb, ciobanescul de bucovina si ciobanescul carpatin. (multi nu le stiu) Cel mai popular este ciobanescul mioritic.

Reproducere Caine
Prin reproducere s-au creat rase de caini prin urmasii proveniti din aceesi rasa, care sunt caini de rasa pura si, in caz contrar, corcituri. Femela, cateaua, este o mama grijulie si iubitoare. 

Isi alapteaza puii mai multe luni. Pe langa rasele profitabile si de ajutor pentru om primesc o importanta tot mai mare exemplarele tinute de placere. Fiecare femela poate da nastere la 2-12 pui. Acestia se nasc cu ochii inchisi si cu urechile astupate.

sâmbătă, 30 mai 2015

mistretul

MISTRETUL  SAU PORCUL MISTRET



Originea Mistretului

Mistretul este un animal salbatic, mamifer si omnivor. Aria sa de raspandire cuprinde intreaga Europa, nordul Africii, mare parte din Asia, intinzandu-se la sud pana in Indonezia. In Romania populeaza padurile incepand cu delta si lunca Dunarii, pana in desisuriel Carpatilor. 

Mistretul este stramosul porcului domestic, face parte din familia Suidae, denumirea stiintifica fiind  scrofa attila. Regional mai este cunoscut si sub numele de glican (Transilvania), porc salbatic. Masculii puternici se mai numesc vieri, iar purceii godaci sau grasuni. 

Intilnit destul de rar in versurile consacrate vietuitoarelor padurii, dar pomenit adesea in savuroasele povesti vinatoresti, mistretii! poarta eticheta unei "fiare teribile", fiind socotit un simbol al puterii neinfrinte, al violentei si salbaticiei.
 porcul mistret animal salbatic mare

 

Hrana Mistretului
Mistretul prefera padurile cu specii forestiere producatoare de fructe, stejar si fag, pentru hrana si cu desisuri pentru adapost. Are nevoie de terenuri umede, cu apa stagnanta. Este un animal omnivor, hranindu-se cu radacini si tulpini subterane, fructe de padure, plante agricole, larve, rame, gasteropode, oua de pasari, cadavre. In general 85% din hrana sa este de origine vegetala si 15% animala. 


Aspectul Mistretului
Este un animal robust, lungimea corpului atingand 2 m la masculi si 1,5 m la femele. Coada are o lungime de 15 - 20 cm, iar la varf are un smoc mai paros. La greaban atinge o inaltime pana la un metru. Botul este alungit si puternic, terminat cu un disc cartilaginos in care sunt plasate narile mistretului. Dentitia sa este puternica, caninii fiind foarte dezvoltati. Acestia sunt recurbati, cu sectiune triunghiulara si lungime pana la 28 cm, implantati in maxilarul inferior, cam doua treimi din lungimea lor, constituind o redutabila arma de aparare. Pielea, fiind aspra si ingrosata, constituie si ea o arma de aparare. 

Fiecare picior are cate patru degete, din care doua bine dezvoltate, cu copite puternice, iar celelalte doua sunt rudimentare si plasate pe fata interna a piciorului, ca niste pinteni. Blana adultilor este formata din peri lungi si aspri, despicati la varf. Pe ceafa, de-a lungul spinarii, creste o coama alcatuita din peri lungi si aspri.

Comportamentul mistretului
Dintre simturi cele mai dezvoltate sunt mirosul si auzul, vazul fiind mai slab. Activitatea sa este preponderent nocturna. Mistretul manifesta un instinct de asociere in grupuri, denumite ciurde, conduse de scroafe batrane. Masculii ajunsi la maturitate prefera insa viata solitara. 

In general, mistretul nu ataca omuldecit atunci cind se afla la stramtoare, incoltit si ranit, iar omul se afla in nemijlocita sa apropiere. Se deplaseaza in trap marunt, spornic, cu care poate pariurge distante mari in cautarea hranei. La nevoie alearga si in galop, insa pe distante scurte. inoata bine, dar numai fortat de imprejurari.

Reproducerea Mistretului
Mistretul manifesta un instinct de asociere in grupuri, denumite ciurde, conduse de scroafe batrane. Masculii ajunsi la maturitate prefera insa viata solitara. Perioada de imperechere este iarna, intre lunile noiembrie - decembrie. Gestatia dureaza 17 saptamani, dupa care fiecare scroafa are 5 - 10 purcei cu care ramane pana in noiembrie anul urmator. Scroafa isi ingrijeste bine puii, aparandu-i impotriva dusmanilor. Acestia sunt lupul, rasul, uneori ursul. Dintre boli, cea mai periculoasa este pesta porcina.